Publicat in

20 octombrie 2014

Comentarii

0 Comentarii

Localizare pe hartă

Vezi pe harta mare

Obiceiuri de primavara

Semnificaţiile obiceiului Alimoria sunt legate de înnoirea timpului calendaristic la Lăsatul Secului de Paşte, prin rotirea „hodaiţei“, săritul peste foc, sau rostogolirea roţilor aprinse.

Alimoria (Hodaiţele). Tinerii se împărţeau pe dealurile mai înalte din jurul satului, în două părţi unde aprindeau focurile. Apoi luau tăciuni aprinşi, paie sau cârpe legate într-o „pariţă“ pe care le roteau deasupra capului, strigând cuvântul intraductibil „Alimoreoo!“. Semnificaţiile obiceiului sunt legate de înnoirea timpului calendaristic la Lăsatul Secului de Paşte, prin rotirea „hodaiţei“, săritul peste foc, sau rostogolirea roţilor aprinse.

 

Sângeorzul. În apropierea oraşului Alba Iulia există trei sate: Straja, Henig şi Limba în care se mai practică un obicei de primăvară dispărut în satele din jur, cunoscut sub mai multe denumiri, dovadă a marii lui răspândiri. Data la care are loc, precum şi modul de desfăşurare ne îndreptăţesc să afirmăm că este vorba despre un străvechi obicei răspândit şi în alte zone ale Transilvaniei sub denumirea de Sângeorz, considerat pe bună dreptate în literatura de specialitate ca unul dintre cele mai edificatoare practici rituale cu semnificaţii agrare din cultura populară.

 

În zona Albei, Sângeorzul este cunoscut sub denumirile: „Bolboratiţa” (Straja, Dumitra, Hăpria, Şeuşa, Limba, Teleac, Drâmbar), „Molmoratiţa” (Oarda de Sus), „Bolboroasa” (Henig). În toate cazurile denumirile se referă la personajul principal al ceremonialului, îmbrăcat într-un costum fitomorf. Scenariul obiceiului este foarte simplu şi unitar pe o arie întinsă, prezentând asemănări cu un alt obicei, Paparuda, necunoscut în satele din zona Albei.

 

Astfel, în dimineaţa zilei de Sfântul Gheorghe un alai format din 5-7 feciori cutreieră satul, însoţind Sângeorzul, adică un fecior înfăşurat în crengi de verdeaţă; acesta este udat din abundenţă pe la fiecare gospodărie, iar la sfârşit este dus la o fântână şi udat din nou cu multe găleţi de apă. Alaiul face foarte mult zgomot, este însoţit de un ceteraş sau un fluieraş şi este răsplătit cu alimente, în special ouă şi slănină, din care, la casa unuia dintre feciorii din alai, se va prepara o omletă mare. Cu această „paparadă” se vor omeni cei din ceată, seara, la căminul cultural sau la casa unde va fi organizată petrecerea.

 

Tocacii.Un obicei foarte des întâlnit în zona Munţilor Apuseni este „Toaca Paştilor“, „Tocacii“ sau „Prăgşorul“; el descinde din tocatul pe lemne şi metale, în cazul în care trebuiau transmise unele veşti mai importante ce priveau întreaga comunitate (chematul la vânătoare, naştere sau moartea unui membru al comunităţii, calamităţile naturale, sau chiar speriatul animalelor de pradă). Este foarte posibil ca tocatul pe lemne să fi fost semnalul folosit de oamenii locului poate înaintea tulnicului, deoarece le era mai la îndemână.

 

 

În Joia Patimilor, feciorii merg la pădure să aleagă un paltin cu rezonanţă din care să facă toaca, ce era atârnată într-un par din curtea bisericii; cu timpul aceasta nu a mai fost adusă din pădure, ci pentru că era mai comod a fost coborâtă direct din turlă. Focul din jurul toacei era  aprins în Vinerea Mare, moment din care se va bate toaca neîncetat până la ora „Învierii“, iar după slujbele din ziua Paştelor până la vecernie, când  va fi urcată în turnul bisericii.   

      

A doua zi de Paşte feciorii colindă din casă în casă pentru a face urări, ocazie cu care primesc daruri (bani, colaci, ouă roşii) de la fiecare gazdă, după amiază se organizează la marginea satului o petrecere, unde ei vor dărui fetelor ouă roşii împreună cu primele viorele sau ghiocei înfloriţi.

Adriana Tututianu

0 Comentarii

Trimite mesajul
Copyright © 2014 www.turismalba.ro