Publicat in

10 iulie 2014

Comentarii

0 Comentarii

Localizare pe hartă

Vezi pe harta mare

Prelucrarea lemnului

Meşteşugurile în lemn au apărut şi s-au diversificat în timp, pe măsură ce s-au perfecţionat mijloacele tehnice pentru prelucrarea diferitelor esenţe lemnoase, ce au dus la sporirea seriei produselor.

Iniţial acestea au fost confecţionate de meşterii locali, care s-au specializat în confecţionarea obiectelor de lemn nu numai în cadrul şi în folosul gospodăriei proprii, ci şi pentru aprovizionarea altor gospodării.

 

În timp, numeroase sate din zonele deluroase şi muntoase s-au specializat în prelucrarea lemnului. Uneori specializarea a fost impusă de stăpânii domeniilor, alteori de insuficienţa bucatelor obţinute de pe ogoarele sărace. Nu întâmplător, deci, meşteşugurile în lemn au înregistrat o dezvoltare mai mare în satele din Munţii Apuseni (Arieşeni, Avram Iancu, Vidra, Horea, Vadul Moţilor).

 

În Ţara Moţilor, cea mai renumită zonă în ceea ce priveşte prelucrarea lemnului, s-au confecţionat vase din lemn de conifere. Unii s-au specializat în dulgherit şi cioplirea lemnelor pentru construcţii, îndeosebi a şindrilelor, alţii se porneau prin zonele de la periferia munţilor cu cercuri ori numai cu uneltele în spate, ca dogari ambulanţi, care confecţionau vase din materialul clienţilor. 

 

Lemnul nu a lipsit nici din împrejurimile satelor din zonele Albei şi Sebeşului, fiind folosit până astăzi, în funcţie de calităţile sale, la construirea caselor, acareturilor, porţilor, pieselor de mobilier şi uneltelor.

 

Însemnele de mormânt cioplite de către meşterii populari de pe Valea Sebeşului (Laz, Loman, Pianu de Sus), aduc în atenţie obiceiul, de a aşeza la mormintele bărbaţilor stâlpi funerari ciopliţi, decoraţi în stil geometric, iar la mormintele femeilor cruci decorate în acelaşi mod, tinerii necăsătoriţi aveau deasupra stâlpului un porumbel („pasărea suflet”).

 

Dimensiunea stâlpilor variază uneori şi după vârsta celui mort: la copii şi la bătrâni punându-se stâlpi mult mai mici decât la feciori, feţele sunt sculptate de jos până sus cu diferite motive geometrice permise de tehnica lemnului: rombul, rozeta, cercul, crucea, linia zig-zag, alicea, şi mai rar elemente florale, apoi se mai sculptează sau se scrie cu vopsea numele celui decedat şi anul naşterii şi al morţii. La bătrâni stâlpul se termină cu o cruce făcută din aceeaşi bucată, iar la tinerii cu o scândură aplicată orizontal pe vârful stâlpului, puţin mai mare decât stâlpul în care se fixează suliţa care susţine „porumbelul”, aceasta se găseşte şi la ceilalţi stâlpi pentru a-i apăra de ploaie.

 

Dintre meşterii renumiţi îi amintim pe Nicolae Cernat din Şugag, a cărui creaţie se remarcă prin obiecte de dimensiuni mici, ornamentate cu motive geometrice sau florale, şi pe Constantin Perţa din Ceru-Băcăinţi, care manifestă o predilecţie pentru sculptura în relief şi realizarea unor obiecte deosebit de complicate dintr-o singură bucată de lemn.

 

Adriana Țuțuianu

Copyright © 2014 www.turismalba.ro