Portul popular de pe Valea Sebeșului

O categorie a textilelor sunt cele destinate portului: ii, poale, cătrinţe, cămăşi, cioareci, care păstrează specificul portului săliştenesc (alb-negru), deoarece aici s-au făcut simţite influenţele vieţii păstorești din Mărginimea Sibiului. Se suprapune astfel costumul vechi, adică cătrinţa neagră cu alesături în diferite culori, cu cea neagră şi broderie din mătase.

Cămaşa bărbătească nu are guler, ci o cusătură din brânele pe margine. Mânecile largi sunt ornamentate cu aceeaşi cusătură ca şi gulerul. În spate şi pe piept cât ţine gura cămăşii sunt cusute diferite motive, iar partea de jos este largă şi încreţită în cute mărunte.

Portului bărbătesc îi erau specifice căciula din piele de miel, pe timp de iarnă, şi pălăria împletită din paie pe timp de vară. Pălăriile din pâslă neagră cu boruri înguste, apar mai târziu, tot sub influenţa portului mărginenesc.

Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, ia cu poalele erau confecţionate din pânză de cânepă sau in, fiind ţesute cu dungi roşii şi albastre, cu o croială foarte simplă. Peste poale, în faţă se purtau şurţe din lână vopsită în diferite culori. Pe margini era cusută o dantelă făcută cu croşeta, iar în partea de jos avea ciucuri. În spate se purtau cătrinţe, cusute simplu, din lână de culoare neagră. Proboadele purtate până după primul război au fost înlocuite cu „chişchinaua“ (baticul) neagră, albă sau colorată; dar a mai fost purtată de femeile bătrâne la biserică şi la înmormântare.

Peste ie, femeile purtau pieptare spintecate în faţă şi brodate cu arnici colorat. Pe deasupra se purtau cojoace albe tot ornamentate, mai ales ale tinerelor fete. Cu timpul acest pieptar a fost confecţionat din postav fin sau catifea. Cingătoarea numită „brăcie“ (brâu) se confecţiona din lână roşie sau tricoloră, lată de 10 cm.

Principalele piese ce aparţin costumului bărbătesc sunt: cămaşa albă ţesută iniţial din in  şi cânepă, iar mai târziu din bumbac. Pânza pentru cămaşă prezintă din loc în loc, la câte o palmă distanţă, dungi roşii sau albastre. Cămăşile erau lungi, iar cele mai vechi nu aveau broderii. În perioada interbelică sub influenţa portului din Jina şi Poiana Sibiului, s-a introdus cămaşa brodată la gât şi la piept (barbur), aceasta se încheia la gât cu două „baieri“.

Peste cămaşă bărbaţii se încingeau cu un „şerpar“ (chimir) lat confecţionat din piele neagră sau maro, cele vechi erau lucrate cu motive geometrice realizate prin presare. Şerparele se cumpărau de la târguri sau se comandau de la meşterii curelari, cel mai vestit a fost Moga din Şugag care lucra pentru toate satele din zonă.

Peste cămaşă, bărbaţii purtau  un pieptar, din piele de oaie făcut de meşterii cojocari numiţi „suci“, cele bătrâneşti  erau fără broderii şi se numeau înfundate întrucât aveau doar trei nasturi în partea de sus. Mai târziu apar  pieptarele „spintecate“, care se încheie cu nasturi în faţă, brodate cu arnici în diferite culori (negru, roşu, verde), atât la guler cât şi de-a lungul marginilor de la buzunare. În perioada interbelică, feciorii au început să poarte un pieptar de postav fin negru, cu guler, revere şi nasturi.

Portul bărbătesc include cioarecii albi, cu sau fără buzunare şi cu croiul (cusăturile) în părţile laterale. La extremitatea inferioară a fundului cioarecilor, există un clin - numit „pui“ - adăugat din cauza pănurei înguste şi a piciorului gros. „Cracii“ cioarecilor sunt strâmţi, iar partea lor superioară mai largă.

Toamna târziu, iarna şi primăvara devreme, se purta ţundra confecţionată din pănură albă, fiind susţinută de o baieră împletită şi legată în dreptul gâtului, mâinile rămânând libere pentru a purta traista şi bâta. Caracteristică oamenilor mai în vârstă, era şuba neagră cu clini, confecţionată din pănură neagră şi lungă până mai jos de genunchi.

Adriana Țuțuianu