Portul popular din Podișul Secașelor

• Costumul popular românesc.

O categorie a textilelor sunt cele destinate portului: ii, poale, cătrinţe, cămăşi, cioareci, în totalitatea lor păstrând specificul portului săliştenesc (alb-negru), deoarece în această zonă s-au făcut simţite influenţele vieţii păstoreşti din Mărginimea Sibiului. Se suprapune astfel costumul vechi, adică cătrinţa neagră cu alesături în diferite culori, cu cea neagră şi broderie din mătase neagră.

Ia bătrânească avea garnisite  „pumnaşii” şi bentiţa cu roşu, galben şi negru, iar cea de azi cunoaşte doar negru pe fondul curat al albului, pe care se coase cu arnici negru motive diferite în „brânel”(cruciuliţă), sau geometrice (pătrate, triunghiuri, ovale). Pe pânză sunt aplicate „şinoare” (o panglică neagră de satin de 2 cm cusută pe margine tot în cruciuliţă), iar în partea superioară a braţului  se coase orizontal un „şir” din brânele de la care pornesc în jos (3 sau 5 şinoare cu o lungime de 3\4 din braţ), la gât  se strânge cu o beată cusută cu sârmă (lamé), mânecile au pumnaş, încreţit, terminându-se cu dantelă croşetată de mână.

Poalele sunt simple în cute dese, călcate mărunt, în partea de jos tivul de 10cm e făcut cu găurele sau cu „ajur” (obţinut scoţând o parte din fire şi împletind pe cele ce rămân în diferite forme cu acul), peste care se purta cătrinţa, croită din postav negru sau stofă fină, brodată cu mătase neagră  sau lame, iar pe margine se aplică dantelă neagră realizată cu mâna.   

Femeile bătrâne au purtat până aproape de zilele noastre aceleaşi costume: ie, poale neîncreţite şi crătinţă, cusute cu diverse motive în culori vii, iar în zilele de sărbătoare pe timp răcoros se purta cojocelul de piele frumos ornamentat, sau o „ţundra” (sumanul) lungă din lână, ţesută în gospodărie şi împâslită la pivele din Săliştea Sibiului.

Cămaşa bărbătească nu are guler ci o cusătură din brânele pe margine, mâneca largă, este ornamentată cu aceeaşi cusătură ca şi gulerul. În spate şi pe piept cât ţine gura cămăşii sunt cusute diferite motive, iar în partea de jos este largă şi încreţită în cute mărunte.

Portului bărbătesc îi erau specifice căciula din piele de miel pe timp de iarnă şi pălăria împletită din paie pe timp de vară, cele din pâslă neagră şi cu boruri înguste apar mai târziu tot sub influenţa portului mărginenesc

Cioarecii confecţionaţi din postav sau pânză albă după anotimp se poartă strânşi pe picior, scurţi în talie, purtându-se peste şolduri, pentru a se aşeza cât mai bine şerparul. În picioare purtau opinci, înlocuite  cu bocanci sau cu cizme, ambele confecţionate din piele.

Pentru zilele de lucru bătrânii poartă costume simple confecţionate din pânză albă: cămaşa lungă, peste care se poartă şerpar, cioareci din pânză sau postav, opinci sau bocanci. Piesele confecţionate din piele sunt şerparul (chimirul) şi pieptarul confecţionate în atelierele cu meşteri specializaţi în această meserie la Săliştea Sibiului şi la Miercurea Sibiului.

• Costumul popular  săsesc

Cămăşile femeieşti cu mâneci largi strânse în partea de jos cu o brăţară roşie sau neagră cu motive geometrice, aveau broderie albă pe muchia cutelor în faţă, sub guler, iar părţile componente erau încheiate cu cheiţe albe. Peste cămaşă se purta pieptar înfundat, cu buchete florale mai aerate, pe fondul alb la fete, mai dese şi dominate de roşu la femeile măritate. Deasupra rochiilor albe, fetele purtau şorţuri cu broderie florală, în două trei rânduri de lujeri, între care îşi coseau adeseori numele şi anul când a fost confecţionat, pe şolduri de o parte şi de alta se prindeau năframe viu colorate cu motive florale şi ciucuri.

Femeile purta pieptarele înfundate cu cusături în motive florale, dominate de roşu, care contrastau cu o cravată, numită „mosch”, din panglici de catifea neagră sau alte culori închise, cu motive florale, aurii sau galbene, iar în faţă şorţuri albe cu mai puţine broderii decât cele tinereşti şi şorţuri negre cu broderii în alb.

Cămăşile bărbăteşti au avut broderii în negru pe umeri şi în partea de jos a mânecilor, în jurul gulerului dublu, sub care se purta o cravată cu motive florale viu colorate. Peste cămaşă feciorii purtau veste, iar bărbaţii pieptare deschise în faţă, cusute cu motive florale, dominate de roşu ca şi cele femeieşti.

Costumul somptuos şi bogat a păstrat în cromatică atât piesele de îmbrăcăminte moştenite cât şi acelea care au fost preluate din costumul orăşenesc, adaptate la trebuinţele practice şi la gustul populaţiei din zona rurală.

Adriana Țuțuianu